Despre Localitatea mea

#1
Aspecte din viața și societatea arădeană

Nume elev Sachelariu Antonio
Clasa a VIII-a C C.N.Vasile goldiș Arad
Prof.coordonator Biro Cerasela

Îmi face o deosebită plăcere să vorbesc despre orașul meu natal, Arad!
Aradul meu drag mă surprinde atât cu prezentul său dar mai ales cu trecutul plin de povești impresionante care îi fac cinste în peisajul european.
Dacă bați la poarta de vest a României ,Aradul te întâmpină și te îndeamnă să îi descoperi frumusețile. Pe bună dreptate Nicolae Iorga a numit orașul Arad „Mica Vienă ”.
Am adunat câteva repere de pe axa timpului prin care vreau să prezint trecutul istoric al orașului Arad. Primele documente privind trecutul Aradului provin din secolele XI și XII.
Într-un înscris din anul 1388 este amintit ca oraș de câmpie (oppidum),așezat în extremitatea de vest a țării, pe valea Mureșului, la intretăierea principalelor rute comerciale.
În 1551 Aradul este ocupat de trupele otomane . Conform scrierilor turcești ale vremii (1557-1558) , sangiacul Aradului avea trei subdiviziuni care cuprindeau un total de 187 de sate cu 3213 case.În anul 1687 a intrat sub ocupația habsburgică.
În urma păcii de la Karlowitz din 1699, Mureșul devine granița Imperiul Romano- German (Habsburgic) la nord de râu și Imperiul Otoman, la sud de râu.
Aradul devine centrul zonei de graniță austrice. În anul 1702 primește rangul de oraș cameral. În urma unei contra ofensive otomane, 32000 de familii de slavi părăsesc meleagurile natale sub conducerea lui Arsen Cernojevici și emigrează spre nord către zona recent eliberată. O parte dintre ei se așează în zona Aradului, unde sunt colonizați pentru paza graniței. Atunci a fost construită și cea mai veche clădire existentă actualmente în oraș, Biserica Sârbească, între anii 1698 și 1702.
Povestea Aradului ajunge în anul 1848. Mișcarea revoluționară din Franța cuprinde rapid și statele Germane, Italiene, Austria, Ungaria și Țările Române ,răspândindu-se și în zona arădeană. În august 1849, revoluția maghiară este înfrântă iar cei 13 generali ai armatei revoluționare maghiare sunt executați în apropierea de cetatea Aradului la 6 octombrie 1849. Azi putem evoca acest martiriu dacă mergem în Parcul Reconcilierii unde se găsește statuia Libertații.
În primii ani ai secolului XX, mișcarea de emancipare națională a românilor crește în amploare , iar Aradul devine unul din cele mai importante centre ale acesteia. Arădenii Vasile Goldiș, Ștefan Cicio Pop și Ioan Suciu, membrii marcanți ai Partidului Național Român sunt aleși în 1906 să reprezinte interesele românilor transilvăneni în Parlamentul de la Budapesta.
În toamna anului 1918 Aradul devine pentru o vreme, capitala politică a românilor din Transilvania. După ce a fost creat la Budapesta la sfârşitul lunii octombrie, Consiliul Naţional Român Central s-a mutat la Arad în casa lui Ştefan Cicio Pop pe 2 noiembrie 1918. Astfel că, la 15 noiembrie 1918 ,la Arad, s-a hotărât ca Unirea Transilvaniei cu Patria Mamă să fie expresia unei Mari Adunări Naţionale, luându-se hotărârea organizării la Alba Iulia a Marii Adunări Naţionale de la 1 Decembrie.
Organizarea Adunării Naţionale de la Alba Iulia a fost încredinţată arădeanului Ioan Suciu.

În data de 21 august 1834 , Împăratul Francisc I acordă Aradului titlul de “oraș liber regesc”. Diploma eliberată cu această ocazie este actul de naștere al Aradului modern.
În 1825 funcționa o fabrică de mașini-unelte iar în 1836 Anton Dangl începea producția de orgi în singura fabrică de profil din această parte a Europei
În perioada imediat următoare Frații Neumann inaugureaza o fabrică de spirt și o moară ce le va purta numele, ca primă realizare din colosul industrial de mai târziu. Timp de aproape un secol, membrii familiei Neumann vor avea un rol hotarâtor în viața economică, culturală, socială și în dezvoltarea mișcării sportive din oraș.
În anii 1870,comerțul este înfloritor în Arad.În 1872 a fost înființată fabrica de mașini “Hendl”, au urmat apoi o fabrică de ciment și alta de cărămidă. În 1887 se deschide Banca Victoria cu capital românesc, iar în anul 1891 ia ființă fabrica de vagoane a lui Weitzer Janos, care cunoaște o mare dezvoltare . În Arad s-au aflat și atelierele de mobilă Lengyel unde s-a fabricat o mare parte din mobile care decorează Palatul Kensington din Londra.
Este introdus iluminatul stradal, la început cu lămpi de gaz și mai apoi electric după ce, în 1895, s-a pus în funcţiune reţeaua de curent electric, iar din 1893 orașul este conectat la rețeaua interurbană de telefonie.
Din 1873 au început să circule în Arad tramvaiele cu cai, care asigurau legătura dintre gară și principalele centre de interes public din oraș. Cu ajutorul unor specialiști din Anglia și Scoția s-a realizat construcția rețelei de apă potabilă a orașului, canalizarea și s-a inaugurat Turnul de Apă în 1896.
Peisajul industrial al Aradului se completează în 1908 cu fabrica de automobile “Marta”, care producea diferite tipuri de autoturisme (se desființează în anul 1926), la care se adăugau camioane și autobuze începând cu 1912. În 1909 este înființată de familia Neumann uzina textilă care avea să devina mai târziu celebra “ITA- Industria textilă arădeană”.
În 1812 se înființează Preparandia , prima școală românească care forma învățători în Transilvania, unde au predat cei mai străluciți pedagogi ai vremii: Dimitrie Țichindeal, Alexandru Gavra, Constantin Diaconovici Loga, Vicențiu Babeș, Petre Pipoș.
Este inaugurat Gimnaziul Regal (actualul Colegiu Național “Moise Nicoară”) în 1869-1873, Școala civilă de băieți (actualul Colegiu de Industrie Alimentară) în 1887, printre elevii căreia s-au numarat: Vasile Goldiș, dramaturgul Csiky Gergely și prozatorul Ioan Slavici, Școala civilă de fete (actualul Colegiu Național “Elena Ghiba-Birta”), Școala Superioară de Comerț (actualul Colegiu Economic), Școala Pedagogică (actualul Colegiu Pedagogic).
Din dispoziția Împărătesei Maria Tereza, între anii 1763 și 1783 este construită noua cetate a Aradului în stil Vauban-Tenaille . Legenda spune că pe o distanță de zeci de kilometri cărămizile au fost date din mână în mână pentru a se înălța zidurile.
Cetatea Aradului devine cunoscută ca Închisoarea . O veche legendă spune că prizonierul cel mai celebru ar fi fost Gavrilo Princip , care l-a asasinat în 1914 pe Franz Ferdinand, moștenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar.
Între anii 1817 și 1818 comerciantul evreu de covoare Jakob Hirschl contruiește lângă casa sa primul teatru din Arad, care este până în ziua de astăzi cel mai vechi teatru din piatră existent în România. Începând cu anul 1818 aici au avut loc spectacole teatrale în limbile română, maghiară și germană. Printre numele sonore care s-au perindat pe aici, se numară și Mihai Eminescu, prezent la Arad în anii tinereții sale ca și sufleur în trupa lui Matei Milo.
Tot în anul 1840 este construit și Hanul “Crucea Alba” ( “Ardealul”) . Până în 1868 în fața hotelului se afla stația de poștalion a orașului. În sala festivă a hotelului au concertat: Franz Liszt; în două rânduri și Johann Strauss fiul, iar mai târziu Johannes Brahms .Aici au popsit Ion Luca Caragiale, George Coșbuc și primul ministru Nicolae Iorga.
Aradul este orașul unde se găsesc cele mai multe clădiri în stil Secession din România. Un tur al orașului oferă o imagine splendidă asupra istoriei arădenilor.
Prima clădire a gării din Arad a fost inaugurată în 1858, iar primul tren ajunge în Arad la 25 octombrie 1858, odată cu deschiderea circulației pe noua cale ferată Szolnok-Arad. În 1906 este pusă in funcțiune celebra “Săgeată Verde”, trenul care făcea legătura între oraș și localitățile din Podgoria Aradului pe un traseu ce măsura în total 58,3 kilometri. 5-6 ani mai târziu, linia este electrificată devenind prima de acest gen din estul continentului și a opta din lume.
În 1874 este inaugurat noul teatru al Aradului în prezența împăratului Frantz Joseph. Alegerea ca primar a lui Salacz Gyula în 10 martie 1875 marchează începutul unei dezvoltări fără precedent în istoria orașului. Până în ziua de astăzi el rămâne cel mai longeviv primar pe care l-a avut Aradul, fiind la cârma urbei vreme de 26 ani.
Primăria a fost inaugurată în 1877 cu turnul înalt de 54 de metri, în care a fost instalat un ceas elvețian adus în 1878.Urmează Palatul Hermann în 1880, Palatul Neumann în 1891, Palatul Cenad în 1892, Hotelul Central în 1894
Construcția “Spitalului Municipal” a început în 1833. Tot în acea perioadă, pe malul Mureșului se pun bazele unui ștrand, după modelul celor văzute în străinătate.
Aradul găzduiește la 15 august 1899 pe stadionul “Gloria” de astăzi primul meci de fotbal disputat pe un teren regulamentar.
În 1910 este inaugurată noua gară a orașului după planurile arhitectului Ludovic Szántay. Tot în 1910 începe construcția podului de fier peste Mureș care făcea legătura între orașul Arad de la nord de Mureș cu comuna Aradu Nou de la sud de Anul 1913 este marcat de inaugurarea Palatului Cultural, proiectat tot de arădeanul Ludovic Szántay. Pe tavanul de la intrare ,se află reprezentarea Cometei Haley. Ca un element de originalitate se remarcă faptul că fiecare latură a clădirii este construită într-un stil architectural diferit. Fațada în stil neoclasic, coloanele care sprijină frontonul fațadei în stil corintic, aripile laterale în stil renascentist, iar partea dinspre parc a clădirii este inspirată de elementele în stil gotic ale CMureș (actualul Pod Traian).

În această perioadă s-a construit Policlinica Municipală și clădirea Colegiului de Arte , iar în noiembrie 1937 a fost inaugurat Aeroportul Arad.
În 1921 biblioteca orășenească primeşte o donaţie importantă de peste 2000 de volume din biblioteca personală a marelui enciclopedist A.D. Xenopol.

Între anii 1861 și 1865 este construită Catedrala Ortodoxă Română din Arad, căreia i se adaugă în 1876 edificiul din dreapta catedralei construit la inițiativa episcopului Ioan Mețianu și care va servi ca locație pentru Institutul Pedagogic-Teologic.
Biserica Evanghelică (Roșie) cu turnul său principal înalt de 46 de metri în 1905-1906, Biserica Minoriților (Catedrala Romano-Catolică) în 1902-1904 pe locul vechii biserici romano-catolice ridicată în 1758.

Presa arădeană se dezvolta și ea în ritm alert și văd lumina tiparului publicațiile în limba română: “Speranția” în 1869 și gazeta satirică “Gura satului
În 1837 apare și primul ziar arădean: “Arader Kundschaftsblatt”.

În perioada interbelică populația orașului ajunge la 77000 de locuitori după ce comuna Micălaca este alipită orașului în 1930.
Aradul a fost printre primele orașe din țara care au dispus de serviciile unei centrale telefonice automate (1937).
Aradul este și orașul de origine al unor importante personalități . Pe străzile orașului sunt imprimați pașii laureatului Premiului Nobel Stefan Hell , ai corifeilor Marii Uniri ,Vasile Goldiș și Ștefan Cicio-Pop și ai compozitorului Sabin Drăgoi.
Cred că este important să cunoști istoria locului în care ai prins viață. Aradul are o comunitate activă și sunt mândru că fac parte din ea.
E atât de frumos orașul Arad iar cine vine aici va trăi o experiență de neuitat.

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 0 vizitatori

cron