Localitatea mea, Zădăreni, jud.Arad, Burcușel Gabriela, clasa a VII-a, prof.coordonator: Pop Daniela

#1
Localitatea mea, Zădăreni
Autor: Burcușel Gabriela
Clasa: a VII-a
Școala Gimnazială Zădăreni
Prof.coordonator: Pop Daniela-Elena

Încet, și parcă cu teamă în suflet, pășesc pe strada tăcută, străjuită de nucii și prunii care sunt mai bătrâni ca mine, dorindu-mi să ajung la vechea casă, casa în care m-am născut și am copilărit, împreună cu toți prietenii mei, și mai ales familia mea, până când ne-am mutat în oraș.
Acum, nu mai auzi râsete de copii, nu mai auzi lătrat de câini, nu mai auzi voci puternice de femei care încearcă să se înțeleagă fără să iasă din curte, deoarece, toți au plecat, azi, ducându-și traiul în acest loc binecuvântat, doar câțiva bătrâni foarte liniștiți, și prea vârstnici pentru a mai putea face gălăgia,care acum aproape treizeci de ani, domnea aici.
Am ajuns la bătrâna casă. Peste tot este liniște, deoarece nimeni nu mai locuiește în ea. Praful și câteva pânze de păianjen și-au făcut sălaș pe-aici, mascând frumusețea simplă a lucrurilor din curtea micuței case de la țară. Privind-o, amintirile mă năpădesc. Parcă mă văd și acum încercând să omor cu pietre ciorile, care ne luau nucile sau spărgând geamurile, pe care tatăl meu tocmai ce le pusese, ori încercând să sar pe acoperiș din nucul falnic din fața casei, Îmi aduc aminte de momentele frumoase pe care le-am trăit odată, demult, pe vremea când încă eram copil.
Am pornit în josul străzii, cu gândul să ajung la pădurea care mărginea localitatea, pădurea Zădăreniului, în care am petrecut multe momente de neuitat împreună cu rudele mele, cu colegii de la școală, sau cu prietenele mele.
De când am fost ultima dată aici, pădurea arată mult mai bătrână, cu pomi mult mai înalți și mai groși, semn că timpul și-a lăsat amprenta aici.
M-am încumetat din nou la drum, plimbându-mă, fără nicio țintă pe străzi. Multe locuri nu mai sunt acolo, unde au fost pe vremea când locuiam și eu aici. Am dorit să îmi revăd școala, dar ea nu mai era acolo, căci scoala, precum si grădinița fuseseră mutate în alte clădiri mult mai mari și mai modernizate. Nici micul parc nu mai era acolo, unde l-am lăsat. În locul lui se ridica o impunătoare casă, căreia însă îi lipsea farmecul, pe care îl emana pentru noi, copiii, locul de joacă dispărut.
Multe case fuseseră înlocuite cu altele mai mari, magazinele, în care eu mă obișnuisem de mic copil, nu mai erau nici ele, brutăria se mărise, totul era foarte schimbat.
Micuța localitate de la țară evoluase. Este mai mare și mai modernă. Oricum, ce puteam eu să zic? Nu mai era localitatea mea…

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Bing [Bot] și 1 vizitator

cron