Despre localitatea Pîrlița,Ungheni, Republica Moldova, Pașcanean Veniamin , clasa a III-a Gimnaziul ,, Ion Vatamanu"

#1
Locul meu de baștină
Locul meu de baștină este satul Pîrlița.În acest sat pitoresc s-au născut buneii mei, tatăl meu, aici m-am născut și eu. Aici imi petrec copilăria și locuiesc rudele mele, cei mai buni prieteni.
Din bătrâni se povestește că satul se numea Pîrlita.Era un sat cu oameni gospodari în care duminica se facea iarmaroc și veneau gospodarii din mai multe localități la acest iarmaroc. Prin mijlocul satului trecea calea ferată. Casele mici, dar îngrijite se ascundeau sub acoperișurile de paie. Într-o zi de vară, cu arșiță de la tren sări o scânteie pe o casă, iar de la ea luă foc și altele. Mare jale a fost în sat...
Cei veniți la iarmaroc, spuneau că vin de la cei ,,pârliți". Așa a luat naștere denumirea satului, care a fost menționat documentar prin 1490.
Avem norocul să aflăm Istoria satului nostru vizitând ,,Muzeul satului". Pășind pragul muzeului ,parcă te afli într-o altă lume. Înțelegi mai bine viața strămoșilor. Ne așteptă cu ușile deschise căsuța cu acoperiș de paie de prin secolul XVI, apoi cea acoperită cu șindrilă. Colaboratorii muzeului demonsrează pe viu cum preparau strămoșii noștri hrana, cum țeseau, torceau.Ne ademenește lejanca învelită cu țol țesut de mâinile harnice ale bunicuțelor, cuptorul, râșnița, pârlazul , prepeleacul cu ulcioare de lut, fântâna cu ciutura. Apoi ne invită la un dans patefon răgușit. Ne trezește la realitate cucul din ceasul de pe perete .
Din ograda muzeului , în fiecare an de Sfântul Vasile își începe dansul ,,Malanca", un obicei frumos de iarnă.
Sunt mândru de satul meu și e datoria mea să păstrez istoria și datinile strămoșilor.


Învățător coordonator: Maler Tatiana

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 2 vizitatori

cron