Despre localitatea Bădragii Noi, raionul Edineț, Republica Moldova, Cucu Alexandru, clasa a IX-a

#1
Motto:,,Satul unde m-am născut
Niciodată n-am să-l uit...’’
(Folclor)

Am văzut lumina zilei într-un sat pitoresc din Republica Moldova, sat drag mie și sper că și tuturor celor care ne vin pe ospețe,pentru că și denumirea satului este Bădragii Noi. Localitatea face parte din raionul Edineț, în actele oficiale datând din anul 1859.
Vă rog să mă credeți dacă voi spune că ulicioarele,dealurile și câmpiile, multe locuri de pe teritoriul sătucului meu ascund miracole.O legendă veche ne povestește că prin anii 1700, la o distanță de vreo doi kilometri de actuala mea localitate trăia un boier pe nume Băscăceanu. Anume el este considerat întemeietorul satului. De la numele lui prima dată teritoriul acesta s-a numit Băscăceni.
Dar să lăsăm istoria și să trecem la poezie. Leagănul copilăriei mele este și baștina Poetului Vasile Romancuic. Multe din podoabele acestui ținut Domnia Sa le-a transpus în poezie:,,Prut-trup rupt.’’, ,,Izvorule-învățătorul nostru de demnitate’’, ș.a. Eu chiar și atunci când citesc operele altor Maeștri ai Cuvântului despre Patria lor,tot la baștina mea mă gândesc. Vorba poetului:
Sunt multe țări pe lume
Ce –ncântă și te –atrag,
Dar plaiul meu anume
Îmi este cel mai drag.
Vreau să-l parafrazez pe marele scriitor clasic, Ion Creangă, și să zic că dragumi-i satul meu cu Prutul cel frumos curgător,cu oameni harnici și ospitalieri, dar și deștepți, pentru că localitatea mea a dat țării multe personalități.
Pământurile pe care trăim astăzi nu au gură să ne povestească, dar multe au văzut și ascund în măruntaiele lor. În apropierea satului meu sunt câteva movilițe. Din ele uneori se ivesc niște limbi de foc. Se spune că turcii, când jinduiau să ne fure țara, au îngropat acolo aur și bogații, dar le-au juruit ca nimeni să nu le poată dezgropa. Cei care au încercat să se pricopsească cu aurul turcesc și-au pierdut viața.
Cea mai mare bogăție a satului meu sunt oamenii buni, dar și pământurile mănoase din împrejurimi. Pe lanurile de aur cresc holde bogate care ne oferă pâinea cea de toate zilele. Apa dulce este o altă comoară a ținutului. O valoroasă sursă de apă potabilă este Izvorul cel Mare din sat.Spun savanții și igieniștii că apa aceasta,curată ca lacrima, care răzbate din adâncurile pământului, are proprietăți curative. Cei care beau din ea se vindecă de unele boli renale.
Dumnezeu a fost darnic și mărinimos cu oamenii din părțile noastre, așezându-i cu traiul într-un colț de rai. Ne-au văduvit însă regimurile politice. Mult timp n-am avut biserică în sat. Lăcașul sfânt și-a deschis ușile și îi cheamă pe enoriași la rugăciune de mai puțin de 20 de ani.Până atunci:
N-aveam biserică în sat-
Când norii grei se adunau peste casa noastră,
Mama-și făcea cruce,
Privind cu nădejde
Spre biserica din Liveni,peste Prut...
(Vasile Romanciuc)
Mi-a povestit bunelul că atunci când era oprit Cuvântul Domnului, iar cei care-l propăvăduiau erau prigoniți, bădragenii, în seara de Paști luau coșurile cu pască și ouă roșii și le așezau pe malul Prutului.În liniștea serii ecourile slujbelor oficiate în lăcașul sfânt de la Liveni răsunau ca o binecuvântare, miruind sufletele orfane de pe malul stâng al apei. Credincioșii cărora le era interzisă credința așteptau să cadă roua ca niște picături de agheazmă dăruite din cer. La vreme de cumpene și încercări dangătul clopotelor și sfintele rugăciuni au protejat și satul meu. Frumoasă și interesantă este povestea localității mele, multe istorisiri captivante cunosc despre Bădragii Noi, dar nu doresc să vă răpesc prea mult timp.
Mă tem că și așa am pus prea multă istorie în această compunere,dar cred că bucuria și durerea consătenilor mei merită în limbaj artistic să fie transformată într-un strop de literatură. Satul meu este cel mai frumos sat din lume, pentru că este al meu.

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator