Despre localitatea Pleșeni, raionul Cantemir, a realizat Colot Beatrice, eleva cl.a X-a, IPLTD.Cantemir

#1
Localitatea mea Pleșeni
Omul tindea dintodeauna spre unire cu semenii săi. În comun le era mai ușor să mențină focul din vatră ,să-și dobândească hrana, să se apere de animale sălbatice, de năvălitorii barbari. Astfel sub adierea vântului, la marginea codrului bătrân ce ne-a fost leagăn și adăpost, lângă sunetul apelor melodioase ale râului Tigheci s-a plămădit și s-a format sub aceeași legendă frumoasa comuna Pleșeni. Substratul localității noastre sau piatra ei de temelie au fost comunitățile de răzeși (țăranii liberi, proprietari de moșie) ce au întemeiat satele Hănăseni și Pleșeni, constituind inițial aceiași moșie și purtând același nume - Hanăsenii de pădure, care a rămas și până astăzi. Legenda noastră glăsuiește că moșia s-a împărțit de către un boier, celor trei fii ai săi: Hasan, Pleșan și Tătărășan. Neamul lui Pleșan a întemeiat satul Pleșeni de astăzi, cel al lui Hasan –satul Hănăseni și Tătărășan ,,Cătunul de lângă Hănăseni” numit mai târziu Tătărășeni. Aceste trei așezări de răzeși au fost, cu mici excepții mereu împreună: într-o comună, într-o gospodărie agricolă. Locuitorii lor au suferit și au luptat cot la cot pentru pământ și pentru viață mai bună. În anul 1812, când teritoriul Moldovei dintre Nistru și Prut a fost ocupat de Imperiul Rus locuitorilor comunei le-a mai rămas doar credința în Dumnezeu, deaceea la 24 noiembrie 1822, protoiereul Semion Mahovski face un demers către arhiepiscopul de Chișinău și Hotin prin care cere binecuvântarea construcției unei biserici de lemn, deoarece locuitorii sunt lipsiți de posibilitatea de a asculta cuvântul Domnului, din cauza depărtarii mari, de satele unde sunt biserici. În 1897, la Hănăsenii Vechi, cu ajutorul proprietarului Mihail Suhoțchi, se costruiește o nouă biserică din lemn. Mihail Suhoțchi a fost unul din conducătorii ocolului silvic, însă, în ciuda faptei sale onorabile la bătrânețe a ajuns să cerșească. În 1907 existau biserici în ambele sate: la Pleșeni-biserica ,,Sf.Nicolae” și la Hănăseni -,,Sf.Mihail”, prin aceste biserici localnicii au reușit să deschidă o imensă fereastră prin care Soarele Adevărului pătrundea în inimile fiecăruia dintre ei. În sec XIX majoritatea locuitorilor erau analfabeți însă erau foarte harnici și cu o dorință aprigă de a învăța, de aceea încep să fie deschise școli populare pe lângă biserici. O asemenea școală exista la Hănăsenii de Pădure în anul 1870. La 13 decembrie 1893,consiliul comunal Hănăsenii de Pădure a adoptat decizia privind deschiderea unei școli bisericești parohiale organizate corect. Predarea în școlile moldovenești din Basarabia se făcea în limba rusă. La 19 iulie 1914 Germania a declarat război Rusiei au luptat pe fronturi și o seamă de bărbați din comuna Hănăseni de Pădure, printre ei fiind și Ion Marin. Din ziua de 27 martie 1918 timp de 22 de ani locuitorii celor trei sate au fost cetățeni români. În această perioadă localitatea noastră a cunoscut o frumoasă înflorire economică în 1925-1926 la Hănăsenii de Pădure au fost înregistrate depozitele de vin ale lui Micinic, la Pleșeni cei mai mari agricultori erau Maru Balmuș și Șloim Cogan; în cătunul Tătărășeni se afla fabrica de rachiu a lui Israel Micinic. În 1928 este atestată moara care bucura locuitorii cu făina cea albă ca zăpada așezată peste sat în toiul iernii. Mare le-a fost uimirea localnicilor când domnul Israel aduce pentru prima data tractorul în sat toți copii fugeau și se bucurau ca după un boț cu aur. La 27 august 1944 autoritățile sovietce au mobilizat la cel de al doilea război modial 100 de bărbați din satele Pleșeni, Hănăseni și Tătărășeni, 64 dintre ei nu s-au mai întors la vatră, căzând în bătălii și urmând să-și doarmă somnul de veci sub ierburile de pe meleagurile străine din Europa. Războiul a fot urmat de o mare tragedie pentru localitatea noatră cât și pentru întreaga Moldovă - Foametea. Urmașii răzeșilor care au înfruntat cu tărie consencințele nenumăratelor calamități naturale de-a lungul veacurilor, acum se stingeau sugrumați de mâna nemiloasă a foametei, care, după cercetările unor istorici, a fost calificată ca organizată de autoritățile sovietice. La 28 iunie 1949 a fost adoptată hotărârea ,,Cu privire la deportările din RSS Moldovenescă a familiilor de chiaburi, a foștilor moșieri și a marilor comerciați”. În acea noapte de vară au fost smulși din cuiburile strămoșești și mulți gospodari de frunte din Hănăseni și Pleșeni. În loc de raiul promis de puterea sovietică, cei mai buni gospodari din valea Tigheciului s-au pomenit în ghețurile Siberiei și Extremului Orient. Chiril sau cum îi ziceau în sat Chiriac Cabac, nu și-a mai revăzut nicicând satul natal. A rămas să doarmă somnul de veci în pământul străin al Siberiei. Aceiași soartă au avutși alți represați de regimul stalinist. După război, în 1946, a fost restabilit colhozul ,,Kotovoski” din Pleșeni. În fruntea lui a fost ales Dumitu Voloh. La data de 27 martie 1991 Republica Moldova își declară independeța și odată cu acest eveniment în localitatea noastră au loc o serie de schimbări colhozul ,,Kotovoski”, se transformă în 1993 în cooperativa agricolă ,,Glia,,, are loc construcția bisericii dar deja în dreapta Tigheciului ,unde se dezvoltă satul, o biserică nouă, fiindcă cea veche nu mai putea fi restabilită. Lucrările de edificare a locașului sfânt sunt finanțate de cooperativa agricolă de producție ,,Glia”. În anul 2000 are loc reparația capitală a școlii și înlocuirea mobilei. A fost completat fondul de carte din cele 3 biblioteci ale comunei. Sunt create condiții pentru dezvoltarea sportului.


Așa dar, urmașii foștilor răzeși, care au descălecat cu sute de ani în urmă în valea Tigheciului, înfruntând cu pricepere și tărie de caracter calamitățile naturale și problemele politice, își croiesc cu demnitate calea vieții lor și viitorul copiilor lor. Sunt oameni de omenie, făuritori îndrăgostiți de acest picior de plai, pe care îl fac tot mai bogat și mai frumos cu fiecare zi.
A realizat: Colot Beatrice, eleva cl.a X-a,
I.P.Liceul Teoretic ,,D.Cantemir” din or.Cantemir.
Profesor de istorie și educație civică: Olteanu Aurelia,
Republica Moldova

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator