Toaca Alexandrina,eleva în clasa a X-a Liceul Teoretic Olimp Puhăceni,raionul Anenii Noi ,Republica Moldova

#1
DESPRE LOCALITATEA MEA
Eseu
PUHĂCENI-PICIOR DE PLAI GURĂ DE RAI

Din cercetările unor vechi surse aflăm că anul primei atestări documentare a satului Puhăceni este 1523 . Istoria satului ţine de numele postelnicului Cozma Şarpe, care avea în posesia sa satele Laţcani, Rediul, Brusturi şi altele şi de asemenea parte din Şerpeni şi Puhăceni din ţinutul Orheiului. Iar în 1665 satele sus-numite, precum şi localitatea noastră trec sub oblăduirea postelnicului Stamati, deoarece Cozma Şarpe s-a răzvrătit împotriva domnitorului, fugind în Polonia.
Cea mai veche menţiune despre biserica din s.Puhăceni se găseşte în Arhiva Naţională a RM fond 208, dosar 58(Consistoria) fond 205 (Dicasteria).
În dosarul 58 “Ведомость Свято-Михайловской церкви с Пугочены” se menţionează , că proprietatea funciară a bisericii constituie în 1845 33 desetine de pamânt. Clădirea din piatră a bisericii a fost ridicată în 1874 în numele Arhanghelului Mihail.În biserică se păstrau în stare bună registrele de stare civilă, registrele mitricole.Aceste documente ne permit să constatăm că către anul 1880 în localitate nu exista şcoală şi spital.Din anul 1878 funcţia de preot era prestată de Mihail Cegolea, iar cea de stareţ de către Gheorghii Sarev. Numele de familie Sarev este foarte răspindit în localitate şi mai e prezent în legendele despre apariţia satului .
Anul 1845 este anul primei atestări documentare a bisericii din satul Puhăceni, iar în 1874 s-a construit din piatră Biserica în numele Sf. Arhanghel Mihail.Serviciul divin se oficia în limba română. Se foloseau cărţi de rit editate la tipografia eparhică din Chişinău.
În anul 1878 funcţia de preot era prestată de Mihail Cegolea, iar din Anuarul ,,Socec” al României Mari de la 1924 aflăm că în sat locuiau 2520 de oameni, primarul era Cojocaru Gheorghe, preot Plămădeală Ioan, strămoşul sculptorului Alexandru Plămădeală. În sat funcţiona şcoala, erau băcănii, cârciumari, cizmari, mori cu aburi, teascuri de ulei, croitori şi banca populară ,,Tovărăşia” cu un capital de 40000 de lei. În anul 1872 în sat a fost deschisă şcoala ministerială de 4 ani, primul învăţător a fost Vladimir Iaţemirschii.
Prezintă interes materialul inedit despre preotul Ioan Plămădeală, bunelul renumitului Sculptor Alexandru Plămădeală.
Paşaportul şcolii din s.Puhaceni, completat la 8 iunie 1907 de către învăţătorul Vladimir Iaţimirschii ne oferă primele date despre şcoală.
Şcoala este ministerială, cu o singura clasă rusă , mixtă şi 3 clase.Cursul de studiu este de 4 ani.
A fost deschisă în anul 1882 şi este aşezată în centrul satului. Apoi o noua clădire a fost construită pe mijloacele sătenilor.Despre organizarea procesului de instruire în şcoala din sat aflăm din darea de seamă anuală privind respectarea legilor spirituale în gubernia Basarabia în anii 1911-1912. Se mentionează, că educarea elevilor în spiritul moralei creştine cunoaşte îmbunătăţiri.
Toata documentaţia în organele administrative de stat se întocmeau în limba rusă, drept urmare a intensificării proceselor de deznaţionalizare şi rusificare.
În perioada acţiunilor militare în cadrul operaţiei Iaşi-Chişinău din aprilie până în august 1944 au căzut pe câmpul de luptă şi au dispărut fără veste peste 11 mii de militari sovietici,
2680 dintre cei căzuţi fiind înmormântaţi în cele două morminte frăţeşti de pe teritoriul satului.
Una din paginile tragice-fenomenul deportării-aspecte locale. Satul Puhăceni a avut un destin tragic. De la rădăcinile lui au fost dezlipite un număr de familii de oameni gospodari şi învăţaţi, purtînd în suflete instinctul patriotismului, dorului de ţară, de sat, de neam.
Un tablou exact şi complet al deportărilor din localitatea natală a ceea ce s-a întîmplat la 6 iulie 1949 încă nu există. Au fost deportate 33 de persoane luând în consideraţie că satul pe atunci nu era chiar mare. Este evident că cei care au avut cel mai mult de suferit au fost copiii şi femeile – viitorul acestui popor şi păstrătoarele căminului, tradiţiilor şi culturii neamului.
Epopeea sovietică… Drama înstrăinării… Pete albe cu urme de plumb, pagini grele răsfoite de viforul neândurător al istoriei. Semănate pe straturi de colb şi uitare astăzi a venit ziua elucidării întregului Adevăr pentru că Adevărul reprezintă spiritualitatea prin care fiinţa umană urmăreşte lumina propriei sale întruchipări.
Deci să încercăm să ştergem ruşinea de pe obrazul curat al naţiunii pas cu pas, zi de zi; să ne întoarcem mereu cu faţa spre aceşti oameni chinuiţi şi să facem tot posibilul ca această groaznică istorie să nu se mai repete niciodată. Aşa e satul meu ! Înconjurat de cornuri de dealuri şi mărginit de rîul Nistru. Nimerind pe aceste meleaguri îţi dai seama că „un picior de plai, o gură de rai” nu este o simplă metaforă ci o bogăţie, ce am moştenit-o de la vechile generaţii din aceste locuri. Satul meu este o localitate care a rezistat în timp şi spaţiu, care ne demonstrează că şi noi avem cu ce ne mândri.


Toaca Alexandrina,eleva în clasa a X-a Liceul Teoretic Olimp Puhăceni,raionul Anenii Noi ,Republica Moldova.Profesor îndrumător Vicol Aurelia.

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator

cron