Despre Florești

#1
Novac Matei,
R. Moldova, or. Florești,
Școala Primară,
clasa a IV-a „D”
Coordonator: Andriana Gorceag
Leagănul copilariei mele
Localitatea mea este unică prin oamenii harnici și ospitalieri, prin casele cu o arhitectură urbană extreme de frumoasă. Florești , pe timpuri – vechi sat, ulterior târg boieresc, ca mai apoi să devină ocol, pe urmă plasă a
județului Soroca, astăzi oraș, centru raional – este situat pe malul stâng al râului Răut, la intersecția căii ferate Bălți-Râbnița cu șoseaua Națională Soroca -Bălți, la 131 km depărtare de capitala Republicii Moldova – orașul Chișinău. Prima atestare documentară a localităţii datează de la mijlocul secolului al XVI-lea (între 1552-1561), când domnitorul Moldovei, Alexandru Lăpuşneanu, întărea slugilor sale Flore, Ilie Pohreb şi Oanţa, un loc pustiu, pentru a întemeia un sat. Satul fondat ia numele Floreşti indicând originea personală a localităţii. Mai tîrziu, într-un document din anul 1588 este menţionat vârful rediului Florii care este identificat adesea cu localitatea Floreşti. Este cert faptul că anume documentul dat de Alexandru Lăpuşneanu vorbeşte anume despre localiatea care a stat la originea actualului oraş Floreşti. În secolul al XVII-lea satul Floreşti pe Răut ajunge în stăpânirea cronicarului Miron Costin, unul dintre cei mai mari proprietari de pământ din Moldova în acea epocă. După moartea marelui cărturar Floreştii i-au revenit fiicei sale, Maria, căsătorită cu vistiernicul Ilie Cantacuzino. Maria Cantacuzino a lăsat prin moştenire moşia Floreti nepotului său, Iordache Cantacuzino. Recensământul din anul 1772 găseşte satul Floreşti cu 33 de gospodării în stăpânirea lui Iordache Cantacuzino. La căsătoria fiicei sale, Maria, cu marele logofăt Costache Ghica, Iordache Cantacuzino îi dă zestre mai multe sate, printre care şi Floreşti. După anexarea teritoriului dintre Nistru şi Prut de Imperiul Rus, Florești devine proprietatea general-maiorului Semion Starov. Satul avea în deceniul trei al secolului al XIX-lea 135 de gospodării. În anul 1857 se instituie iarmaroace lunare la Floreşti, iar în anul 1859 în listele localităţilor Imperiului Rus Floreştii sunt trecuţi ca târg, adică orăşel. La acea dată localitatea avea 135 de case şi o populaţie de 798 de oameni. În 1875 târgul Floreşti este centru de voloste cu 175 de case. În 1862 se deschide școala parohială cu predare în limba rusă, iar după reformele burgheze din Basarabia, în 1873 e deschisă o școală și un spital de zemstvă, iar în anul 1879 se înființează poșta de zemstvă Florești. Din 1905 la Floreşti începe a funcționa linia de legătură telefonică, iar din 1909 – de legătură telegrafică. În anul 1923, conform datelor statistice, populaţia oraşului Floreşti constituie 4455 oameni, în oraş funcţionează 3 mori, 3 fabrici de ulei, o cooperativă agricolă. În anul 1946 localitatea capătă statutul de oraș. În Floreşti au fost puse în funcţiune pe parcursul anilor 60-80 ai secolului XX mai multe întreprinderi industriale ca fabricile de sticlă, de conserve, de fermentare a tutunului, de vinuri, de produse lactate, uzina de turnătorie, combinatele de pâine şi de deservire social a populaţiei.
Actual orașul meu e mereu în creștere și plină dezvoltare. Numai cunoscând istoria nemului și orașului nostrum putem spune cu adevărat că suntem urmașii lui Ștefan! Orașul meu – mândria mea!!

Localitatea Dobrovăț, Județul Iași, elevă Sandu Ioana, clasa a II-a

#2
Comuna mea



Dobrovăț e floare rară
Și este frumos afară,
Fluturi zboară pe câmpii
Și noi ne jucăm, copii.

Dobrovățu-i înflorit.
Dragoste el și-a găsit,
De-a avea locuitori
Oameni harnici, buni ca noi.

Pacea vine și răsare,
Dragostea e ca o floare.
Dobrovăț ești înforit.
,,Bine te-am găsit!”

Stau aici de mult, de când
M-am născut pe-acest Pământ.
Dobrovăț ești colț de rai
Frumusețe-aparte ai!

Mângâieri line suspină,
Mă alinți tu tot mereu.
Dobrovăț e o minune,
Auzi nume vorbe bune!

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator

cron