Despre Florești

#1
Garbuz Corneliu,
R. Moldova, or. Florești,
Școala Primară,
clasa a IV-a „D”
Coordonator: Andriana Gorceag

Localitatea mea- FLOREȘTI!
Eu, Corneliu, elev în clasa a IV-a din Școala Primară, locuiesc în acest orășel înfloritor de un deceniu. M-am născut chiar de ziua orașului, 14 octombrie. Mă mândresc cu oamenii ce locuiesc aici, cu locurile pitorești ale orașului.
Oamenii orașului sunt ospitalieri și harnici, de sărbători sunt organizate cele mai interesante concursuri, concerte și evenimente deosebite. Data primei documentări istorice este anul 1558, din acele timpuri s-au păstrat monumente istorice, podul de fier, case stravechi cu o arhitectură remarcabilă. O clădire ce poartă amprenta istoriei, situată pe strada Ştefan cel Mare, în parcul tânăr din oraş, în vecinătatea Casei de cultură. E construită prin 1939- 1940. În august 1942, i s-a construit o anexă. După război, aici şi-a avut sediul comitetul executiv al sovietului raional de deputaţi ai oamenilor muncii, apoi- biblioteca pentru copii.
Ideea fondării unui muzeu de istorie la Floreşti a fost generată de un tânăr profesor de matematică pe nume Vasile Moldovanu. Dânsul lucra la casa raională a pionierilor, unde conducea un cerc de tineri cercetători ai ţinutului natal. Pe parcursul anilor, el şi discipolii săi adunaseră multe lucruri din trecutul nostru, care îşi cereau dreptul de a fi expuse.
Vasile Moldovanu a apelat la autorităţile locale, a scris şi la cele de nivel republican, a bătut la uşile demnitarilor, până când ei au cedat insistenţelor sale şi, când se împliniseră 25 ani de la Victoria URSS asupra Germaniei fasciste, l-au invitat şi i-au zis: „ Muzeu vrei? Să fie deschis până la 24 august!” Era în anul 1979,. Până la sărbătoarea zilei de încheiere a operaţiei militare Iaşi- Chişinău, mai rămâneau zile numărate. Vasile Moldovanu şi alţi entiziaşti au muncit zi şi noapte şi la data fixată Muzeul de istorie din Floreşti a fost inaugurat în mod solemn.
Vom trece prin săli, unde sunt expuse obiecte vechi ce povestesc despre viaţa şi munca străbunilor: modul şi uneltele de lucrare a pământului, de prelucrare a lînii, cînepei, inului; meşteşugăritul popular, inclusiv arta ţesutului prosoapelor, lăicerelor, covoarelor. Ne atrag atenţia, îndeosebi, o scoarţă confecţionată în anul 1781, dăruită muzeului de Aurica Caisân din or. Floreşti şi alta, din 1807, donată de Claudia Murafa din satul Cotiujeni Mari.
Îmi iubesc localitatea și oamenii frumoși la suflet din ea! Sunt mândru că sunt floreștean!

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator

cron