Despre satul Tălpigi din județul Galați de Sălăvăstru Beatrice Elena,clasa a VIII-a

#1
Despre satul Tălpigi din județul Galați
SĂLĂVĂSTRU BEATRICE-ELENA
Cls.a VIII-a
Școala Gimnazială ,,Ion Creangă’’
Sat Tălpigi,județul Galați,România

Satul meu nu este renumit, așa cum sunt alte localități din județ. Niciun scriitor, pictor sau om de știință nu s-a născut aici. Mai mult,chiar numele satului meu pare ciudat,mulți nici n-au auzit de satul Tălpigi. Pare o așezare la marginea țării,izolată,departe de civilizație.
Totuși,satul Tălpigi,situat în nord-vestul județului Galați se află la nici 25 km de orașul Tecuci,cam la jumătatea distanței dintre Tecuci și Bârlad,cu acces auto, iar distanța față de centrul de comună Ghidigeni fiind de 5 km.
<<Atestat la 12 aprilie 1628, satul Tălpigi este aşezat în lunca Bârladului, pe un rambleu. Cu multă vreme înainte de 9 octombrie 1487 se numea Mohila şi era stăpânit de Maruca, fata lui Tălpig.
Onomasticul, o poreclă, este derivat de la substantivul “talpig”.
Între anii 1830 – 1838 se înregistrează şi denumirile Tălpeşti si Tălpăşeşti, formate de la substantivul “talpă”.
Cunoscutul filolog Iorgu Iordan explică toponimul printr-o “nuanţă metaforică” a aceluiaşi cuvânt “talpă” cu sensul de “poală a muntelui sau a dealului”.>>
(Paul Păltănea,Peceți Ștefaniene la Dunărea de Jos)
Componentele satului sunt:“La deal”, parte a satului situată la est de şcoală şi biserică; locuitorii se numesc “deleni”;“La vale”, parte a satului situată la vest de şcoală şi biserică; locuitorii se numesc “văleni”;
Medeanul (maidan) este o porţiune mai largă a satului, loc de adunare, unde se organizau hore şi alte jocuri şi unde, în prezent, se află Grădiniţa satului.
Hotar între cele două părţi ale satului era un dud bătrân,cu valoare istorică,având peste 150 de ani. Astăzi satul are o populaţie cam de 3700 de locuitori,în care se include şi cea a satului Slobozia Corni,aflat la 3 km distanță.
Nu se cunosc prea multe informații despre trecut,probabil că documentele vechi au fost distruse,bătrânii care-și mai aminteau câte ceva nu mai trăiesc.
Singura legătură cu trecutul este monumentul eroilor,ridicat în fața bisericii,la răscruce de drumuri,între cele două clădiri ale școlii,cea veche și cea nouă,vrând să arate că nu ne putem rupe de trecut,oricât de diferită ar fi viața noastră acum.
În anul 1927 a fost înălțat un monument,având o înălțime de 4 metri, sub formă de obelisc pentru cei 34 de eroi din sat, care au căzut la datorie în primul război mondial. Monumentul a fost ridicat prin contribuția fiecărui locuitor al satului,fiind menționate locurile unde au luptat sătenii din Tălpigi:MĂRĂȘTI, MĂRĂȘEȘTI, JIU, OITUZ.
În vârful obeliscului se află o cruce de piatră și un basorelief care simbolizează un drapel,o cască și o pușcă. Pe cele patru laturi ale monumentului sunt inscripționate cele 34 de nume ale eroilor tălpigeni. Citind numele de pe monument,am descoperit nume de familie existente și la ora actuală,așadar strănepoții eroilor de ieri se află printre noi.
Din ceea ce ne-au povestit bunicii noștri,care erau copii pe atunci,în sat au fost încartiruiți soldați nemți și români,în casele oamenilor,până când românii s-au aliat cu rușii; prin satul nostru au trecut rușii,în timpul celui de-al doilea război mondial;s-au găsit foarte multe muniții neexplodate, îngropate prin grădinile oamenilor, mulți oameni s-au întors răniți (invalizi de război),alții n-au mai venit deloc de pe frontul de răsărit.
În fiecare primăvară,de ziua lor,a eroilor,elevii școlii alături de locuitorii satului îi omagiază prin versuri și cântece patriotice. Din versurile dedicate eroilor cel mai mult îmi plac acestea:
,, Cu gândul la copii şi la părinţi
Au murmurat Cuvântul către sfinţi,
Simţind că nu e rană să te doară
Mai tare decât dragostea de ţară.’’
Copiii de astăzi nu prea dau importanță acestor lucruri, le consideră povești din alte timpuri. De multe ori mă gândesc cum ar fi fost viața noastră dacă ei nu ar fi luptat împotriva dușmanilor. Ce ar fi fost să rămână și ei indiferenți,cum suntem noi astăzi?!
Profesorii ne atrag deseori atenția că pentru a putea progresa trebuie să ne cunoaștem trecutul,să-l respectăm și să nu-l uităm niciodată. Acum sunt niște vorbe,de care ne vom aminti când vom pleca prin țări străine sau când ne va fi greu în viață.
Cred că strămoșii noștri s-au gândit la urmașii lor mult mai mult decât ne gândim noi la ei,de aceea sacrificiul de care au dat dovadă trebuie prețuit. Sper să nu fie nevoie vreodată să mai trecem prin război ca să putem prețui libertatea și ceea ce avem.
Dragostea de țară se exprimă prin fapte,nu doar prin vorbe. De felul cum ne pregătim noi astăzi,cum învățăm,vor depinde viitorul țării noastre, al satului nostru, libertatea și nivelul de trai al urmașilor.

Prof.coordonator:CHELE IONICA

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator

cron