Despre Galați, județul Galați, Popescu Alice-Nicoleta, clasa a IX-a

#1
Sunt grecoaică, dar Galați este pentru mine „acasă”
Călătorule, fă un popas în drumul tău în orașul cu tei de la Dunăre! Nu vei regreta! Galați, orașul meu, încă păstrează însemne din trecutul glorios care l-a înscris de-a lungul timpului în galeria remarcabilelor orașe românești. A fost stindard al noului, a fost pavăză în timp și a arătat întregii lumi că este locul unde știința s-a îmbinat frumos cu arta. Astăzi Galați este un oraș care pentru unii și-a pierdut ușor-ușor importanța numelui greu ce atârna pe talerul marilor așezări comerciale ale României... Dar istoria lui, cu oameni și obieceiuri, se re-scrie frumos și, cu mândrie, o dăruiesc tuturor.
Da! Sunt grecoaică și îmi este mai ușor să nu fiu subiectivă, însă, fără niciun fel de exagerare, cred că Galați a fost un creuzet de idei. Cel mai mare port fluvial românesc s-a construit aici, orașul de la Dunăre devenind o casă pentru mulți oameni de etnii diferite.
Lumea aceasta de negustori întreține în vâltoarea timpului, de prin secolele al XVIII-lea și al XIX-lea o vie mișcare comercială, care dă orașului și portului o adevărată valoare europeană. Schimbul de mărfuri făcut prin Galați în tot acest timp este în legătură cu creșterea masivă a cantităților de produse naturale pe care domnii trebuiau să le dea pentru aprovizionarea Constantinopolului și a altor centre militare otomane. În aceeași măsură crește și interesul unor puteri europene: Austria, Franța, Rusia, Prusia, care din ultimele decenii ale secolului al ΧVIII-lea sunt prezente pe piața Galațiului cu toate limitele instituționalizate de regimul suveranității otomane.
De remarcat este faptul că în perioada ce precede independența țării noastre, se pun bazele unei industrii gălățene care se va dezvolta considerabil în deceniile următoare. Funcția economică a orașului se lărgește apreciabil pe industrializare, care atrage o importantă forță de muncă.
Activitatea ziaristică este în a doua jumătate a secolului trecut destul de bogată aici. În răstimpul 1849 - 1918 au apărut aproximativ 250 de titluri periodice, majoritatea formând-o ziarele partidelor politice.
Doctorul Carol Davila scria „se construiește peste tot și cred că lucrările laolaltă vor face din Galați un oraș european”. Părerea nu era deloc exagerata, căci unii contemporani laudă că teritoriul orașului nostru, care se întindea în fiecare an, era „mai plăcut spre deosebire de cartierele din vale, neîngrijite și cu străzi întortocheate”.
Sentimentul de unitate națională a tuturor românilor și acțiunile lor de ajutorare aflați sub stăpânirea imperiilor vecine, habsburgic și rusesc, se manifestă aici în primele decenii din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Teatru popular a avut la Galați, ca pretutindeni pe teritoriul țării, o largă răspândire. În zilele de târg sau duminica pehlivanii și măscăricii se învârteau printre leagăne, scrâncioburi sau călușei. Nu mai știm astăzi ce muzică se cânta în cabaretul ce exista, probabil pe Strada Mare, dar din cafenelele turcești nu lipseau dansul și muzica țiganilor, jongleurilor și saltimbancilor.
Anii au trecut și în amintirea tuturor românilor a rămas dăinuitoare imaginea vechiului Galați, oraș-port cu populație mixtă, însă timpul a avut un cuvânt de spus și în privința lui. S-a dezvoltat odată cu deceniile ce au adus noi și noi generații. În fiecare zi își îndeplinește misiunea de „acasă”, iar mulți străini îl iubesc pentru priveliștea pe care este capabil să o ofere.
Dunărea a reprezentat mereu un punct atractiv pentru turiști, însă pentru noi, localnicii, a devenit oaza de relaxare, un confident și o cutie ce rezonează cu sentimentele fiecăruia. Nostalgicii vin aici să privească cum apa odată ce trece nu se mai întoarce, exact ca amintirile, și să găsească, poate, răspunsuri la întrebările ce-i macină. Adolescenții profită de faleză și ies la plimbări lungi spre apus, bucurându-se atât de priveliște, dar și de timpul petrecut împreună cu prietenii lor.
Cei mici împreună cu bunicii sau părinții își petrec timpul în parcurile nou amenajate. Așa, parcurile sunt gazda neîncetată a copiilor ce aduc speranța în viețile noastre odată cu zâmbetul lor larg. Băncuțele sunt nelipsite pentru ca bunicii să stea la povești în timp ce copiii își consumă energia jucându-se împreună. Multe din parcuri au fost refăcute pentru a încuraja jucatul copiilor afară, întrucât mișcare este una din cele mai importante metode de a păstra sănătatea la cote cat mai înalte.
Aș mai putea lăuda Galațiul și pentru educația pe care ne-o oferă nouă, tinerilor. Avem licee de top unde venim cu mare drag să învățăm ceea ce ne va ajuta să avem un viitor strălucit în orice domeniu vom vrea să activăm. În ultimii ani, avem din ce în ce mai mulți copii calificați la concursuri naționale și olimpiade, datorându-se nu doar muncii pe care aceștia o depun pentru a învăța, ci și profesorilor ce îi atrag spre materii diverse și îi călăuzesc prin subiecte diferite.
Oprește-te, călătorule, și fă un popas, cât o plimbare pe faleză... așa cum părinții mei s-au oprit în călătoria vieții lor, astfel încât astăzi pot spune cu mândrie: Sunt grecoaică, dar Galați este pentru mine „acasă”!!!

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 2 vizitatori