Despre orașul Moinești, județul Bacău, Băitoc Tudor, clasa a VII-a A

#1
Moinești, orașul copilăriei mele
Trecutul și prezentul
Școala Gimnazială „Ștefan Luchian” Moinești


„În Tazlăul Sărat, aproape de satul Moinești, în ținutul Bacăului, țâșnește dintr-un izvor păcură de o folosesc la unsul osiilor de la căruțe; ei zic că este mult mai bună pentru nevoile casei decât rășina pe care o scot din copaci, dar numai dacă este deosebită de apă.” (Dimitrie Cantemir)
Orașul Moinești este situat pe „sit pe o șa”, în partea central vestică a Moldovei, făcând parte din orașele de „sub munte”. Acesta este ȋnconjurat de o parte şi de alta de dealuri, munţi ȋnalţi şi pǎduri seculare aflate ȋntr-un peisaj natural atrăgător şi strǎbǎtut de apele limpezi ale izvoarelor specifice regiunii montane. Atât decorul veşnic verde, cȃt şi murmurul apelor naturale induc o atmosferǎ desprinsă dintr-un basm.
Aici s-a născut poetul și eseistul de renume mondial Tristan Tzara (Samuel Rosenstock), fondatorul Dada, care reprezintă o mișcare contestatară în artă.
Localitatea se află situată într-o zonă caracterizată prin bogate resurse naturale, precum petrol cu gaz de sondă și ape minerale, păduri, fânețe naturale, pășuni, la care se adaugă frumusețile cadrului natural, referitor la care marele pictor Ștefan Luchian, în vara anului 1909 când a fost la Moinești pentru a beneficia de efectele apelor termale, scria unui prieten, printre altele: „…Frumos e un biet cuvânt searbăd care nu spune nimic din splendoarea scânteietoare a peisajului din Moinești (…). Am colindat și eu multe ținuturi din țara noastră și chiar din alte țări, dar nu se potrivesc cu ce am găsit aici. În fața unor astfel de minuni te pierzi. Blagoslovit ținut și fericit cine va putea cel puțin cât un grăunte s-aștearnă cu boele pe o bucată de pânză un colțișor din acest colos superb”. Peisajul mirific este alcătuit din dealuri și munți, punând la dispoziția tuturor priveliști de o impresionantă frumusețe asupra împrejurimilor, dar și asupra orașului.
Deşi nu mai întâlnim azi zimbrii, bouri sau capra neagră ce altădată reprezentau faima pădurilor noastre, se găsesc din belşug animale mari şi mici. Cele mai răspândite sunt cerbii carpatini şi lopătarii, ursul brun, lupul, jderul, mistreţul, vidra, iepurele, vulpea, veveriţa iar dintre cele mai rare, râşii, viezurii, pisicile sălbatice, bursucii etc. Vânatul este pus sub ocrotirea legilor. Dintre păsări observăm cocoşul de munte, piţigoiul de munte şi de brădet, mierla, sturzul, corbul, gaiţa, uliul, ciocănitoarea etc. Dintre reptile menţionăm: şarpele, vipera, năpârca, şopârla, salamandra, broasca.
Orașul Moinești e fost numit și orașul petrolului, întrucât acesta face parte din categoria așezărilor cu tradiții vechi în exploatarea și prelucrarea petrolului. Inițial, nucleul orașului l-a constituit o grupare răsfirată de gospodării răzășești care se ocupau cu extracția petrolului în scopuri casnice. „Moineștenii au fost cei care au înființat primele mici distilării din țară, într-o perioadă când în România era încă necunoscut”, afirmă Soloman Șapira . În perioadă se vorbea de o întâmplare cu un caracter anecdotic privind debutul acestor distilării. Astfel, proprietarii de puțuri din Moinești, necunoscând tehnica distilării au adus un meșter din Polonia pentru a învăța de la acesta modalitatea de extragere a gazului lampant din țiței. Polonezul a confecționat un cazan de distilație, a fixat temperatura de fierbere și când aceasta a ajuns la punctul maxim, turna în cazan un praf, al cărui conținut era numai de acesta știut, făcând din aceasta un secret. Pentru acest fapt a fost foarte bine remunerat. Întrucât acestuia îi plăcea țuica din prune, nu a mai supravegheat în una din zile procesul și a uitat să toarne praful misterios, fapt ce a determinat minunea: țițeiul ajuns la temperatura de fierbere fixată s-a transformat în gaz lampant și astfel s-a aflat că specialistul adus din Polonia nu a fost cinstit; potrivit legendei, polonezul a fost apoi alungat din târg. Din 4 octombrie 1440 datează primul document care atestă existența petrolului în zona Moineștiului.
La Lucăcești s-au înființat primele rafinării din țara noastră: prima în 1840 și a doua în 1844, mici ateliere meșteșugărești, unde distilarea se executa în cazane rudimentare .
Prima sondă mecanică din România s-a forat în 1861 în bazinul petrolifer al Moldovei, fiind una printre primele din lume. A patra mare rafinărie din țară a fost instalată la Moinești în 1923 , evenimente ce relevă faptul că, pe meleagurile moineștene, au avut loc începuturile industriei petroliere în țară noastră. Industria petrolului a trecut prin momente dificile în perioada celor două războaie mondiale și în timpul crizei economice dintre anii 1929-1933.
Spațiile verzi au fost frumos amenajate de către autoritatea locală, iar printre acestea se numără: Parcul Tei de pe strada Zorilor, Pădurea cu Pini – un loc de agrement apreciat de către locuitorii Municipiului Moinești și care reprezintă totodată arie protejată, parcul orășenesc, parcul central situat în apropiere de Primărie (Fotografia nr. 2), Parcul Băi unde se regăsesc și izvoarele cu apă minerală și care a fost reabilitat, devenit un loc minunat de plimbare și relaxare.
Întrucât Municipiul Moinești a fost un oraș al petrolului, nivelul de dezvoltare atins a fost înalt, ceea ce a determinat o dinamică a populației, a profesiilor, a nivelului de trai și o creștere demografică, totodată. Scăderea demografică înregistrată în ultimii ani se înscrie într-o tendință generală care caracterizează județul Bacău, precum și în cea de la nivelul întregii țări. Printre monumentele de arhitectură din Moinești menționăm: parcul central „Ștefan Luchian”, Monumentul eroilor din Războiul de independență din Parcul cu Tei, ridicat în anul 1908 pentru a-i cinsti pe eroii care au căzut în Războiul de independență (1877-1878), Monumentul Comemorativ DADA Tristan Tzara (1991). Dintre locurile culturale cu renume se numără Clubul Lira, Biblioteca municipală „Ștefan Luchian”, Clubul elevilor, Galeriile de artă „Geneza”. Biblioteca municipală „Ștefan Luchian”, în 2006, punea la dispoziția cititorilor un număr de aproximativ 56 500 de volume, din toate domeniile. Elevii instituțiilor școlare moineștene apelează adesea la fondul de carte al bibliotecii pentru completarea procesului de învățământ la care sunt participanți. Aceștia utilizează bibliografia școlară, dicționare, enciclopedii etc. Biblioteca, în parteneriat cu instituțiile școlare, și nu numai, a organizat și desfășurat numeroase evenimente culturale la nivelul municipiului Moinești.
Specifice zonei sunt tradițiile și obiceiurile populare. Tradiţiile, obiceiurile, portul şi folclorul sunt comori de o valoare inestimabilă, care definesc un popor făcându-l unic, statornic şi nemuritor în ciuda trecerii ireversibile a timpului. Acestea sunt documente grăitoare privind cultura şi istoria tuturor popoarelor acestor locuri. Imensul tezaur folcloric constituie o componentă valoroasă pentru toţi cei care trăiesc şi vieţuiesc pe acest pământ. Zestrea unei naţiuni constă în valorile sale culturale şi tradiţionale: graiul, portul, tradițiile şi religia. Când acestea sunt pe cale de dispariţie putem vorbi de un proces ireversibil de degradare a naţiunii şi poate chiar și de dispariţie a acesteia. Locuitorii plaiurilor moineștene au ştiut să împletească firul uneori aspru al existenţei cu nestăvilita și bogata lor imaginaţie creatoare, născându-se spiritualitătile vii de o neasemuită frumuseţe.
De asemenea,în comunitatea noastră locală pune un deosebit accent pe conservarea și transmiterea valorilor tradiționale. Astfel, ansamblurile folclorice din zonă participă la diferite Festivaluri, iar în municipiul nostru are loc anual Festivalul Moineșteanca, la care participă ansambluri folclorice din întreaga țară, cât și din Republica Moldova. Potrivit cuvintelor lui Ion Vlăduțiu, „tradiția” trebuie privită în contextul unui proces de transformări, mai lent sau mai rapid în funcție de împrejurările istorice concrete, căreia de la o etapă istorică la alta i se pot adăuga noi elemente , noi valori, noi funcții.
Imi doresc ca orașul copilăriei mele să fie mereu acel loc în care să mi pot clădi un viitor, o familie și în care să-mi pot pune amprenta în mod real. În viitor, orașul meu să fie dezvoltat din punct de vedere industrial, școlile să fie dotate cu echipamentele adecvate, în care să putem aplica cunoștințele teoretice, laboratoarele să fie dotate adecvat, iar noi, copiii, să fim mai întelegători, mai buni, mai sufletiști.
De asemenea, mi ar plăcea să avem mașini hibrid pentru a nu a mai polua, să învățăm să colectăm selectiv, să ne implicăm în activitățile comunității . Să fim cetățeni activi! În fiecare dintre noi stă puterea de a schimba în mai bine lucrurile. Numai împreună putem schimba lucrurile!
În viitor imi doresc ca în orașul meu să aibă loc mai multe evenimente legate de păstrarea și transmiterea tradițiilor specifice zonei, deoarece sunt deosebite și merită perpetuarea lor în timp. Frumusețile naturale ne ajută de asemenea! Mi-ar plăcea ca orașul meu să aibă hoteluri și pensiuni balneo-climaterice, în care oamenii care suferă de astfel de afecțiuni să vină să se trateze și să se bucure de frumusețile peisajului. Uneori speranța, liniştea sufletească, bucuria care derive din lucruri simple precum o plimbare pe cărăruile dealurilor, ne pot vindeca de orice fel de durere!
Sper ca într-un viitor cât mai apropiat, orașul sufletului meu, Moinești, să fie un oraș prosper, moder, curat, turistic, din care copiii să nu mai fim nevoiți să plecăm pentru a ne clădi un viitor.
Și, în final, să nu uităm niciodată că putere de schimbare stă în fiecare dintre noi!
Eu contez! Tu contezi! Noi contăm! Să fim mai buni, mai generoși, mai veseli și să iubim mai mult!

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator

cron