Despre localitatea Jidvei, jud. Alba, Muntean Emanuela, clasa a IV-a, Liceul Tehnologic

#1
Satul copilăriei
Muntean Emanuela, clasa a IV-a
Liceul Tehnologic, Jidvei, Alba
Prof. înv. primar Crișan Maria
Dulci și frumoase amintiri mă leagă de satul meu, Jidvei.
De la primii pași ai copilăriei mele, călcând desculță pe drumul prăfuit și până la nopțile târzii în care citeam abecedarul, uneori, la lumina lămpii, vor rămâne pentru totdeauna în inima mea.
Eram destul de mică, doar câțiva anișori, dar îmi amintesc bine cum luam la pas satul, împreună cu puținii copii de pe ulița noastră. Și umblam în sus și-n jos, după viorele, după melci-codobelci sau doar să cunoaștem oamenii satului și copiii mai mari.
Satul meu e așezat într-o vale, de jur împrejurul său se întind ordonate viile care toamna te îmbată de parfumul strugurilor. Valea ce trece prin sat desparte localitatea în două. Două străzi: Unirii și Perilor. Undeva mai sus, se întinde scurtă și înghesuită între vii, strada Viilor. În centrul satului se află Primăria, școala mea dragă, Căminul Cultural și multă verdeață. De fapt, totul în satul meu e plin de viață: pomi fel de fel, podgorii, iarbă falnică și unduioasă, flori multicolore, turme de oi și vaci pe pajiști.
În zilele lungi de vară, în vacanță, părinții ne duceau, pe mine și pe frații mei mai mari, la lucrul câmpului. Ne placea să adunăm fânul în căpițe și să privim din vârful dealului satul. Casele albe, săsești, frumos aliniate râdeau în soare. Trei turle de biserici, evanghelică, ortodoxă și catolică, se ridicau mândre peste sat.
În unele zile, în zăduful amiezii, când tata se odihnea la umbra sălciilor, noi, copiii, alergam la balta din spatele șurii. Văzduhul răsuna de chiote și veselie! Ne improvizam undițe din crengile sălciilor și prindeam peștișori mici, dar tare delicioși când ni-i pregătea mama, seara. Drumul spre casă trecea prin poieni și o mică dumbravă căreia îi spunem alei. Niciodată nu ne-am temut pentru că tata ne era alături, pentru că greierii ne încântau auzul cu frumoasele lor serenade și luna ne lumina calea.
Așa a fost și sper că va rămâne frumosul meu sat, cu oameni harnici, vrednici, cu copii veseli. Deși am mai crescut și voi trece în clasa a V-a, aștept cu nerăbdare vacanța mare! Împreună cu frații și prietenii mei vom porni a cerceta iar și iar locurile dosnice, văile și dealurile, ne vom juca, iar la toamnă vom avea ce povesti!

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator

cron