Despre localitatea Găneşti, com. Cavadineşti, jud. Galaţi Dragoş-Nicuşor Giuşcă, clasa a III-a, Şcoala Gimnazială nr. 1

#1
LOCALITATEA MEA
Despre localitatea Găneşti, com. Cavadineşti, jud. Galaţi
Dragoş-Nicuşor Giuşcă, clasa a III-a, Şcoala Gimnazială nr. 1 sat Găneşti, com. Cavadineşti, jud. Galaţi
Îndrumător: prof. Maria Abaza
[/i][/b]
[/i][/b]
Dragi prieteni din Banat,

Mă numesc Dragoş şi locuiesc într-un sat de pe Valea Horincei, la câţiva kilometri de Prut. Dacă priveşti pe harta României, satul este chiar în partea opusă Banatului.
Satul meu se numeşte Găneşti şi face parte din comuna Cavadineşti, jud. Galaţi. Prin faţa curţii mele trece râul Horincea. În fiecare zi trec puntea peste apă ca să ajung la şcoală. În drumul meu spre şcoală este terenul de fotbal lângă care, în fiecare zi de marţi este târg: vin oameni din Găneşti şi din satele din jur ca să cumpere sau să vândă diverse lucruri.
Valea Horincei este străjuită de dealuri. Pe culmea dealului dinspre răsărit trecea pe vremuri Drumul Brăilei, iar pe Dealul Chetrii, dinspre apus, trecea Drumul Galaţiului. Cred că pe vremuri pe aceste drumuri umblau calăreţi, care cu boi, poate şi armate.
Bunicul meu, care trăieşte aproape de noi şi pe care îl vizitez des, mi-a arătat într-o zi, pe culmile celor două dealuri, nişte movile. Mi- spus că în vremurile vechi, pe vremea lui Ştefan cel Mare şi a altor domnitori, pe aceste movile se aprindeau focuri care vesteau în capitala ţării că din jos, adică dinspre sud, vin turcii sau tătarii. Atunci domnul aduna oastea şi alunga pe năvălitori.
La şcoală, un bătrân ne-a povestit că satul a fost întemeiat în timpul lui Ştefan cel Mare. După o bătălie cu turcii domnul ţării şi-a răsplătit vitejii cu moşii. Unul dintre viteji, pe nume Ganea, a primit moşie, pentru el şi neamul lui, pe Valea Horincei. La fel, spune legenda, s-au întemeiat şi satele vecine: Cristeşti, Comăneşti, Cavadineşti.
De-a lungul anilor, multe lucruri s-au petrecut în satul nostru, poate chiar şi războaie. Eu am găsit în pământ o teacă de sabie, iar bunicul o cartuşieră. Tot de la bunicul ştiu că, pe vremea când el era copil, adică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în august 1944, pe aici s-au retras trupele germane, urmărite de armata rusă. În curtea bunicului era un fel de beci în care s-au adăpostit doi soldaţi germani. Ei au fost prinşi şi împuşcaţi de soldaţi ruşi.
În curtea bisericii este un monument unde, la Înălţare, sunt pomeniţi găneştenii care au participat la Războiul de Independenţă şi la cele două războaie mondiale.
Cred însă că pe aici n-au fost doar războaie. În satul nostru oamenii sunt binevoitori, harnici şi gospodari. Ei îşi îngrijesc dintotdeauna grădinile şi pământurile. Bunicul meu are grădină de legume şi face răsad. Vinde la târg o parte din răsadul şi legumele pe care le cultivă. Şi eu îl ajut câteodată.
Satul meu îmi este drag. Aşa că, oriunde voi merge în viaţă, mă voi întoarce cu dor şi drag acasă.

[/size]

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator

cron