Despre Văleni, Jud. Vaslui, COZMÎNCĂ CRISTIANA, cls a VIII-a B

#1
Crâmpeie din povestea satului meu

COZMÎNCĂ CRISTIANA
CLASA A VIII-A B
CADRU DIDACTIC COORDONATOR: MUNTEANU ANDRA-COSMINA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1, SAT VĂLENI, JUDEȚUL VASLUI
COMUNA VĂLENI
ROMÂNIA


Soarele se hotărăște să se trezească și să-și trimită razele pe solul rece, înghețat de suflarea vântului de peste noapte.
Peste dealurile înverzite, parfumate cu specii sălbatice de flori, vezi cum se înalță mici căsuțe, toate adunate și separate de câteva poteci bătătorite de mersul atâtor și atâtor generații. Dis-de-dimineață, întreg satul este acoperit de bruma rece, iar fascicolele de lumină îl fac să strălucească feeric. Frumusețea locurilor se împletește armonios cu zgomotul mașinăriilor agricole, vorbele sătenilor sfătoși și tropăitul cailor, făcând ca acesta să pară o mică cetate din timpuri străvechi. Cocoșul cântă, dând de veste bătrânilor că o nouă zi stă să înceapă, că e timpul să se trezească și să se apuce din nou de muncă, continuându-și traiul de la țară, cu aceleași preocupări zilnice. Drumul de țară este plin de copii, încă de când soarele răsare, fiecare dintre ei găsindu-și jucării din orice: pietricele, crenguțe, plante, animăluțe. Fericirea li se poate citi pe chipurile lor gingașe și timide. Cu zâmbete largi privesc cerul, aleargă pentru a prinde micile insecte, visând că într-o zi vor crește și vor ajunge exploratori. Adeseori, găsesc diverse jocuri care le aduc râsete pe chipurile uscate de soarele dogoritor de peste zi. Dincolo de case, de alei, de gardurile din crengi de copac, de scârțâitul porților învechite, de mirosul pâinii coapte în vatră, de lătratul câinilor gălăgioși, se zărește o altă lume, o lume în care toată lumea e în mișcare. Stai și privești spre orizont și vezi locuitorii ce își muncesc cu drag pământul, oameni harnici care lucrează pentru un trai mai bun, cu o ambiție și cu o putere de muncă de nedescris, cu suflete bogate și inimi mari. Acest peisaj este completat de imaginea oilor care pasc iarba proaspătă și fragedă, de caii care muncesc alături de stăpânii lor și de cățeii care au venit să le țină companie familiei și să îi protejeze mereu. Îndepărtându-te, lași în urmă un adevărat tablou de artă, dinamic, pe care îl poți asemăna unui mușuroi de furnici veșnic în mișcare, ferit de agitația orașului, de poluare, de tot…
Acesta ar putea reprezenta un mic crâmpei din viața satului meu!

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator

cron