Despre orașul Zimnicea, jud. Teleorman, Calotă Vladimir, cls. a III-a, înv. Berechet Mariana

#1
Despre Zimnicea, orașul meu natal

Calotă Vladimir
Clasa a III-a
Școala Gimnazială Nr. 2 Zimnicea
Înv. Berechet Mariana Florinela

Orașul meu este foarte frumos. Așezat la câmpie, în Lunca Dunării, are locuri și oameni frumoși, copii isteți, verdeață multă și este liniștit, nu este foarte aglomerat, ca alte orașe mai mari. Prezența Dunării, a lacului Dunărica și a râului Pasărea este o mană cerească pentru noi, copiii, pentru că vara, în timpul vacanței, noi, băieții care nu suntem încă dependenți de calculatoare, mergem aproape zilnic la plajă și la scăldat.
Mergem grupuri de câțiva băieți, pe biciclete sau pe jos, până în port, printre plantații de pomi fructiferi și viță de vie, de care mai mereu ne agățăm și ne umplem burțile cu fructe, printre rugii de mure de pe marginea șoselei în care mereu ne zgâriem, când încercăm să le culegem dulceața, printre sălcii, plopi și sparanghel, până ajungem la nisipul auriu și fin de pe malul Dunării.
Marele nostru noroc este că la noi, pe malul românesc, în dreptul orașului nostru, Dunărea și-a format un sfel de golfuleț, prin care curge liniștită, fără curenți și unde apa se încălzește foarte repede. Acolo ne bălăcim ziua întreagă, feriți de pericol, ieșind, cînd ne încălzim prea tare, la umbra sălciilor plângătoare, mâncând câte un sandwich cu brânză topită de soare sau dând fuga pe la pescarii de pe mal, cărora le speriem peștii cu vorbăria noastră și care ne iau repede la goană.
Supți de apă, moleșiți de soare și leșinați de foame, ne întoarcem acasă tocmai spre seară, când ne primim și muștruluiala corespunzătoare pentru că nu am mai trecut pe acasă de ore bune, deși părinții știu de noi, pentru că nu plecăm niciodată fără știrea lor și avem la noi telefoanele cu care ținem tot timpul legătura.

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator

cron