Despre Localitatea mea

#1
Aradul de altădată
Ionescu Erik, clasa aV D Colegiul National Vasile Goldiș Arad
Prof.Coordonator Biro Cerasela

Aradul, situat în vestul țării, pe maulrile Mureșilui, cu un bogat trecut istoric. Este menționat în documentele istorice prin secolul XI. În evoluția sa istorică sunt semnalate numeroase momente când s-a aflat sub ocupație străină.
În anul 1551 Turcii au ocupat orasul ridicând o cetate numită mai târziu Cetatea Veche pe teritoriul actualei Vladimirescu.În anul 1688 Turcii au fost alungaţi, iar de la acea dată, Aradul a început să se dezvolte, devenind oraș liber regesc în anul 1834. Aradul este orașul meu natal, în care au trăit străbunicii și bunicii mei. Îmi place să citesc mărturiile lor scrise și lăsate moștenire familiei mele din care am aflat multe lucruri referitoare la imaginea aradului așa cum arăta în vremea lor și a modului de viață de atunci. Aș dori să vă împărtășesc și vouă câteva din însemnările lor.
Străbunica mea se numeşte Tejnor (Bohm) Irina,ea sa născut la data de 2 februarie 1934.Pe străbunicul meu îl cheamă Tejnor Francisc,el Sa născut la data de 28 iunie 1931.În tinereţea lor în fiecare duminică mergeau la prânz în gradinile de vară aflate în centrul oraşului iar seara mergeau la Clubul Teba unde se organizau seri dansante cu orchestră.Străbunicul meu mi-a povestit cum într-o zi de luni 3 iulie 1944 in jurul orei 11 au început să sune sirenele şi într-o clipită au apărut avioanele de lupta Germane,el împreună cu alţi copii s-au urcat pe acoperişul fabricii Teba,de unde priveau avioanele cu binoclu. Cea mai afectată zonă după bombardamentele din acea zi a fost zona Gării si cea a parcului Padurice.
Stră- bunicul meu Bohm Francisc născut la data de 7 aprilie 1907, provenea dintr-o familie de evrei în care erau şase fraţi din care patru erau comercianţi şi aveau magazine. El avea îndeletnicirea de cofetar şi în anul 1940 deţinea propria sa cofetărie pe Bulevardul Regina Maria nr.15,iar apoi una pe Calea Averescu.El făcea artă din zahăr ars şi renumita prajitură Şuhaida. Fratele său Bohm Armin, avea un magazin de condimente aflat pe Bulevardul Regele Ferdinand în apropierea actualului magazin Ziridava. O altă rudă de-a mea, Bela Janto avea un atelier de confecţionat diverse unelte şi maşini de tăiat lemne.Atelierul său se afla pe strada Capitan Ignat nr.19-21.
Dacă doreai să faci o plimbare prin Arad, puteai alege trăsura,tramvaiul tras de cai sau autobuzul. Orice plimbare începea de la locul situat in extremitatea Păduricei Orăşeneşti. Aici vara se făceau plimbări cu barca iar iarna se amenaja un frumos patinoar.În Pădurice se afle o Grădină Botanică şi erau amenajate terenuri de tennis. De-a lungul Bulevardului Ferdinand, care începea de la lacul Pădurice,din dreapata strazii Crişan şi până în apropierea Primariei se întindea Parcul Unirii. Pe stânga se înalţă biserica Lutherană, construită in stil Gotic, iar în spatele acesteia se afla Palatul Justiţiei. De la Primarie până la teatru şi Catedrala Sf.Anton de Padova ne puteam plimba pe Bulevardul Regina Maria. Dacă pornim spre Piaţa Catedralei, care se afla la câteva minute de bulevard întâlnim Biserica Ortodoxă sf. Ioan Botezătorul şi Academia Teologică. Pornind spre sud întâlnim cea mai veche şcoală- Preparandia arădeană, prima școala de învățători din țară şi Biserica sârbească, cea mai veche biserică din oraş.Traversând Piaţa Luptei găsim Şcoala Primară Evreiască şi doua sinagogi. Continuând drumul spre Calea Romanilor,unde pe locul vechii cetati s-a ridicat un minunat cartier de vile. Pe Calea Averescu se găsea cel mai vechi imobil din Arad, A.B.C.-ul de aur, zidit cu peste 180 de ani în urmă. Pe Bulevardul Dragalina se afla Piata Xenopol cu Palatul Cultural cara adăpostea o vastă bibliotecă publică,un muzeu, o grandioasă sală pentru spectacole şi una pentru expoziţii. În serile călduroase de vară pe promenada de pe malul Mureşului locuitorii oraşului mergeau la o plimbare şi ascultau minunata fanfară Militară,condusă de dirijorul I.R.Ballo, dirijor al filarmonicii Arădene. Aici fanfara concerta în fiecare seară. Promenada avea ceva special, pe lângă fanfară şi Ştrandul Neptun, aici se adăposteşte un adevărat tezatur natural şi arhitectural.
Aradul meu în care locuiesc astăzi își menține patina timpului de altădată exprimată pe fațada vechilor clădiri ce dau culoare orașului fiind gata să ne spună povestea lor și oamenilor care au trăit și locuit în vremurile apuse. Privindu-l mai atent constat că parcă este mai frumos și atrăgător. De aceea invit pe toți uibitorii de drumeții să poposească și în orașul meu natal arad, pentru că va fii încântat de frumusețea sa și va trăi experiențe de neuitat.

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator