Despre localitatea Sâmbăteni, jud. Arad, Miloș Anastasia, clasa a VII-a

#1
DESPRE SÂMBĂTENI- JUDEȚUL ARAD

Miloș Anastasia- clasa a VII-a
Coordonator: prof. Foster Cornelia
Școala Gimnazială „Sabin Manuilă” Sâmbăteni
Județul Arad, România


În anul 2016 în fața școlii noastre s-a dezvelit bustul lui Sabin Manuilă, care a fost membru al Academiei Române și care a pus bazele statisticii în România. El s-a născut și a copilărit în Sâmbăteni, de aceea școala noastră îi poartă numele. Cu această ocazie a fost tipărit și primul număr al revistei școlii, în care a fost un articol despre istoricul satului nostru, pe care l-am citit. Citirea acestui articol mi-a stârnit foarte mult interesul pentru locul meu de origine și astfel am început să-i întreb pe cei mai bătrâni oameni din sat despre ce își mai aduceau aminte din tinerețe sau despre ce au auzit ei de la moșii și strămoșii lor legat de satul nostru.
Tot ce am aflat din aceste surse o să prezint mai jos pentru cei care, ca mine, sunt sau vor fi interesați vreodată de trecutul și prezentul satului Sâmbăteni.
Satul Sâmbăteni face parte din comuna Păuliș. Este un sat de câmpie, la mijlocul distanţei între Arad şi Lipova , aproape de poalele munţilor Zărandului şi de malul râului Mureş. Se învecinează cu localitatea Păuliş, cu satul Cicir şi cu comuna Ghioroc.
Dar am aflat că satul nu a fost dintotdeauna pe acest loc. În Evul Mediu timpuriu, Sâmbăteniul este cunoscut prin atestarea din 1138 ca târg; de-a lungul timpului vatra satului s-a schimbat mereu din cauza revărsărilor Mureşului. Astfel vatra lui a fost așezată iniţial pe un loc numit „Sălişte” în apropierea râului Mureş, dar ulterior locuitorii s-au mutat pe locuri mai înalte, cam pe actuala vatră, ca să scape de pagubele produse de revărsarea Mureşului în anii cu multe ploi. S-a format astfel un sat cu străzi drepte şi largi, tipic satelor de şes.
În anii 1550-1558 turcii au ocupat zona Aradului şi partea de sud a Zărandului. În timpul cât turcii au fost prezenţi în zonă, aici au avut loc lupte, invazii, distrugeri și molime care împreună au dus la scăderea populației.
În jurul anului 1702, a fost plasată în sat o unitate de grăniceri, care se adunau la o crâşmă din centrul satului numită „La baba Cati” în fiecare sâmbătă seara ca să dea raportul comandanților lor despre ce s-a petrecut în zonă în săptămâna care a trecut, de unde se presupune că provine numele satului – „Sambateni”.
Prima biserică din Sâmbăteni se pare că a fost construită în anul 1727 şi a dăinuit până în 12 mai 1838, când s-a inaugurat noua biserică, pe locul pe care este azi. Iconostasul s-a pus în 1856 fiind asemănător cu cel al Catedralei din Arad. În 1875 biserica a fost pictată de renumitul pictor bănăţean, Nicolae Popescu.
Şcoala din satul Sâmbăteni a fost atestată documentar pentru întâia dată în anul 1786 ca şcoală primară, care activa pe lângă Biserica Ortodoxă care a construit-o. Arhiva era păstrată în turnul bisericii, dar în 1944 când a fost bombardată biserica a ars și arhiva şcolii şi a bisericii. De aceea nu avem foarte multe date exacte despre școala și biserica din sat. Cadrele didactice erau plătite din contribuţia Bisericii, şi cu drept de folosinţă a unui teren agricol. Dascălii cântau în strană şi erau localnici din Sâmbăteni. Se presupune că şi înainte de această dată a funcţionat periodic o şcoală în Sâmbăteni.
Abia din anul 1975 s-a înfiinţat şi ciclul gimnazial. Întrucât clădirea şcolii vechi, situată lângă biserica din sat nu avea decât patru săli de clasă a fost necesară construirea unei clădiri noi. Aceasta s-a făcut în anul 1975, pe un teren care aparţinea primăriei, nu foarte departe de vechea şcoală. Clădirea nouă are două nivele şi cuprinde 8 săli de clasă și un laborator. Școala noastră a fost modernizată și acum este o școală foarte frumoasă, iar eu sunt mândră să fiu elevă a acestei școli.
Al II-lea război mondial a avut acţiuni care s-au desfăşurat şi pe teritoriul comunei. Astfel între 12-20 septembrie 1944, în zona dintre Sâmbăteni şi Păuliş, s-au dat lupte crâncene, apărarea fiind asigurată de către elevii Școlii de ofiţeri din Radna, faptă comemorată de „Monumentul eroilor de la Păuliş”. Aici în fiecare an participăm și noi, elevii școlii din Sâmbăteni la festivitățile organizate pentru comemorare acestor eroi, care și-au dat viața pentru apărarea țării.
Există în zona satului Sâmbăteni, la nord de calea ferată îngustă, trei valuri de pământ numite „Valurile lui Traian” sau „Iarcurile”, care se bănuiește că sunt din timpul romanilor și aveau rol în apărarea zonei.
Activitatea culturală din Sâmbăteni are rădăcini vechi, ea intrând în atenţia marilor folclorişti Sabin Manuilă, Constantin Brăiloiu şi Dimitrie Gusti. Încă din vara anului 1933, începe în comuna Sâmbăteni o campanie de cercetare monografică condusă de Dimitrie Gusti, care a trimis în vara anului 1935 o echipă studenţească la Sâmbăteni. De atunci au ramas însemnarile studenților monografiști, care se păstrează până azi la Arhivele Naționale, iar o copie a unora dintre ele și la școala noastră. A fost interesant să vedem cum vorbeau oamenii atunci și cum gândeau.
Cercetările monografice de la Sâmbăteni au avut ca scop să se cunoască mai bine viața satului, și oamenii să fie ajutați să progreseze. Avem de atunci o serie de poze foarte interesante cu diferite case, locuri și activități ale oamenilor, care ne ajută să ne formăm o imagine mai bună despre felul cum trăiau și cum se îmbrăcau atunci strămoșii noștrii.
Dintre activitățile culturale, de cel mai mare succes s-a bucurat întotdeauna taraful din Sâmbăteni, în cadrul căruia au cântat: Vâtca, (are o strănepoată care este colegă de școală cu noi), Lică Şoimoşan, Niţă Bărdăcuţ şi alţii. Taraful din Sâmbăteni a fost inregistrat pentru prima dată pe cilindrii de fonograf, chiar în localitate în 1938.
Cămin cultural sătesc în Sâmbăteni a existat încă din anul 1927. De-a lungul timpului pe scena lui au evoluat mulţi de artişti, unii localnici, alţii din alte zone folclorice ale României. Aici se organiza duminica și la sărbători „hora satului” unde tinerii și nu numai, se întâlneau și se prindeau împreună la joc.
Cu timpul, Căminul s-a degradat şi mai bine de 10 ani era o ruină pe lângă care localnicii treceau cu regret în amintirea vremilor apuse. Dar în anul 2015 Căminul cultural a fost renovat, încercând să se păstreze aspectul lui inițial și să i se redea rolul pe care l-a avut, acela de lăcaș de cultură.
Transportul între localitatea Sâmbăteni şi localităţile învecinate se realizează cu tramvaiul electric. Aici a fost prima linie electrificată din ţară. În 1904 a fost construită calea ferată îngustă care leagă toate localităţile Podgoriei, cu nod de cale ferată în comuna Ghioroc. Astăzi linia leagă doar municipiul Arad de comuna Ghioroc având staţie şi în Sâmbăteni iar vechiul tren electric a fost înlocuit cu tramvaie de oraș.
În perioada comunistă zona a fost colectivizată și s-au construit noi clădiri. Pe de altă parte, se produce o depopulare a zonei ca urmare a mutării masive a forţei de muncă către oraş. La ora actuală în Sâmbăteni convieţuiesc în jur de 2200 persoane.
Sursele de venit ale locuitorilor sunt reprezentate mai ales de terenurile arabile şi de sectorul zootehnic. O bună parte din populaţie are ca sursă de venit salariul obţinut în urma muncii în întreprinderi de stat, sau private, o parte din acestea fiind situate pe raza localităţii, dar majoritatea sunt în Arad. Doar o mică parte din locuitori sunt întreprinzători privaţi.
Majoritatea familiilor care locuiesc în Sâmbăteni sunt legal constituite, dar există şi familii dezorganizate. Efectele acestora se resimt și în viaţa unora dintre colegii noştri. Din cauza veniturilor mici, un număr mare locuitori au plecat să-și caute un loc de muncă mai bine plătit in afara granițelor țării (Franța, Italia, Spania, Anglia, Germania), iar cu banii de acolo au început să-și construiască locuințe frumoase în satul de unde au plecat pentru o vreme. Pe lângă români, pe teritoriul localităţii mai trăiesc şi un număr semnificativ de rromi, care se pot împărţi în două categorii: unii foarte bogaţi care locuiesc în „castele” şi alţii foarte săraci care trăiesc de pe o zi pe alta. Cei bogaţi de obicei nu îşi trimit copiii la şcoală decât până în clasa a IV-a, în special fetele, de teamă să nu le fie furate, sau îi duc cu ei prin alte ţări; cei săraci nu prea îi trimit la şcoală fie că nu au cu ce să-i îmbrace, fie din alte motive. Niciunii dintre ei nu sunt prea interesaţi să înveţe.
Localitatea este străbătută de D.N.7, de-aceea legatura cu oraşele Arad şi Lipova se face foarte rapid cu mijloace de transport în comun sau personale. De asemenea de la Arad la Sâmbăteni există o linie de tramvai așa cum am menționat anterior, astfel că majoritatea navetiştilor se folosesc de acest mijloc de transport.
Pe lângă Biserica Ortodoxă care așa după cum am spus mai sus datează de foarte mulți ani, în Sâmbăteni mai există o biserică baptistă și două penticostale. Indiferent de biserica la care aparțin, oamenii trăiesc în bună înțelegere unii cu alții, iar când sunt evenimente importante în sat, participă cu toții.
Acesta este satul în care m-am născut, trăiesc și cu care mă mândresc că este un sat frumos, cu oameni inimoși și harnici și așa de încărcat cu istorie. Trei persoane din satul nostru au fost delegate să participe la 1 decembrie 1918 cu drept de vot la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Iar la comemorarea a 100 de ani de la marele eveniment au participat și doi colegi de ai noștri în cadrul delegației elevilor din județul Arad, încercând astfel să contribuim și noi la scrierea unei noi pagini de istorie.

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 2 vizitatori