ARAD

#1
MEDICINA ARĂDEANĂ
- ISTORIA MEDICALĂ MEDIEVALĂ ÎN PĂRŢILE ARADULUI –
Elev: MOŢ MAIA – cls. a VIII- a
Prof. coordonator CRIŞAN ANCA
Şcoala Gimnazială „Aurel Vlaicu” Arad
Teritoriul comitatului Arad, la fel ca Transilvania şi banatul, a fost afectat în Evul Mediu de o serie de calamităţi naturale ( inundaţii, secetă, invazii de lăcuste….), precum şi de epidemii, în special de ciumă, apoi de holeră, care au secerat multe vieţi.
În lucrările monografice despre Lipova şi Şoimuş se aminteşte că, alături de cei care trăiau în aceste cetăţi în Evul Mediu, se aflau şi medici care deserveau populaţia bolnavă. În continuare o să prezentăm câteva informaţii despre progresul înregistrat de medicină în perioada Evului Mediu în părţile Aradului şi împrejurimi, cu ajutorul articolului scris de istoricul Eugen Glück.
Călugării au fost cei care au preluat tezaurul medicinei populare şi l-au valorificat în beneficiul bolnavului, punând astfel bazele primului serviciu medical organizat empiric, pe lângă mănăstiri. Se precizează că episcopul manifesta un interes deosebit faţă de bolnavi şi avea chiar o farmacie proprie alcătuită mai ales din plante medicinale. În sec. al XVII –lea, în timpul stăpânirii otomane, la mănăstirea Sânta Maria din Radna, se afla gardianul franciscan Janos Plumbo, care prepara produse farmaceutice din resurse locale.
Primele instituţii de asistenţă socială, în cadrul cărora se acorda şi o îngrijire medicală populară de către cadre lipsite de calificare, au funcţionat în cadrul mănăstirilor, fiind cunoscute sub denumirea de „bolniţe”. Azilurile care au fost înfinţate pentru laici, în exteriorul mănăstirilor, au fost denumite impropriu tot bolniţe, limita dintre aceste aziluri şi viitoarele spitale nu era încă bine definită şi nici programul lor de funcţionare nu era prea clar.
Primele spitale apar în părţile noastre la începutul sec. al XV-lea şi constituie un moment crucial în ceea ce priveşte asistenţa medicală organizată şi calitatea îngrijirii bolnavului.
Filippo Scolari, comite al Timişoarei, nu-şi dezminte provenienţa şi educaţia de care a beneficiat în Italia, unde tocmai înflorea Renaşterea. Între anii 1410 – 1420, el donează bani pentru construirea unui Spital la Lipova, care se afla în jurisdicţia sa, aşa a luat fiinţă primul Spital la Lipova.
Există o menţiune (Eugen Glück), că în afară de spitalul de la Lipova, ar mai fi funcţionat în perioada Evului Mediu, în această regiune, un spital la Cenad ( centru al episcopiei catolice din această zonă) şi încă unul care oferea ajutor medical locuitorilor de pe valea Crişului Alb.
Pe la mijlocul sec. a XVI-lea, turcii au intrat în Arad şi au construit o cetate care s-a aflat undeva pe locul fostei fabrici Teba, lângă podul de la Aradul Nou. Deşi era destul de mică, cetatea avea în interiorul ei şi o baie pentru soldaţi. La Timişoara, în timpul ocupaţiei lor, au înfinţat un număr de trei băi publice, la care însă aveau acces doar musulmanii. În zona Aradului, ei au pus în valoare apele termale la Pâncota şi Moneasa.
În ceea ce priveşte Aradul, în momentul când turcii au ajuns aici, acesta era un sat cu vreo două sute de case mizere ( „casele plângerii”, după cum le denumeşte cunoscutul călător turc Evlia Celebi). Ele erau acoperite cu stuf, înşirate de – a lungul Mureşului, lângă podul de la Aradul Nou, unde localnicii ţineau anual în dughenele lor un târg mare. Turcii au făcut din acest loc o aşezare comercială prosperă, care devine capitală de sandjak. După ei, austriecii vor continua la rândul lor această dezvoltare, construind o cetate, iar în prelungirea ei, viitorul oraş, deschizând astfel zorii unei noi civilizaţii pe aceste meleaguri.
În ultimul deceniu al sec. al XVII- lea, turcii au fost alungaţi de trupele austriece dincolo de Mureş, în Banat. Aradul eliberat de sub Imperiul Otoman a fost anexat de Imperiul Habsburgic, iar mai târziu de cel Austro-Ungar, situaţie care va persista până la sfârşitul Primului Război Mondial. La Arad, îngrijirea medicală instituţională pe criterii de performanţă şi organizare ierarhică a început să se înfiripe ( cu sprijinul călugărilor franciscani) în spitalul militar din prima cetate ridicată de austrieci, în locul celei turceşti.
Anul 1763 a fost marcat de un evenimemt important pentru Arad, pe malul stâng al Mureşului a început construcţia celei de a doua cetăţi austriece în stil Vauban. Legenda spune că ar exista şi tuneluri subterane care trec pe sub râul Mureş şi unesc cetatea cu oraşul. Călugării din Cetatea Aradului s-au confruntat, la sfârşitul sec. al XVIII- lea, nu numai cu îngrijirea militarilor şi a prizonierilor de război, ci şi cu epidemiile numeroase care bântuiau la acea vreme: epidemii de ciumă, de holeră, de febră tifoidă, de tuberculoză şi malarie.
Potrivit unui document din 09.06.1436 în Transilvania se pare că bărbierii, denumiţi „halate scurte”) învăţau medicina la Braşov, alte centre de pregătire fiind la Sibiu şi Bistriţa. La Arad, în organigrama personalului medical a Imperiului Austro-Ungar, figura denumirea oficială de chirurg. Diverse lucrări amintesc însă şi de bărbieri şi felceri. În 1787, sub conducerea medicului şef dr. Rózsa János, lucrau opt chirurgi atestaţi în comitatul Arad, dintre care unul în Arad, iar în 1793, numărul lor ajunge la trei chirurgi atestaţi. Primul Spital orăşenesc a existat în Arad încă din 1766 în zona aşa numitului oraş german, pe Uri utca ( Strada Domnească), actuala stradă Mihai Eminescu. Odată cu ridicarea noului Spital a comitatului în 1834 ( în actuala P-ţă M. Viteazu), vechiul Spital orăşenesc va funcţiona încă o perioadă scurtă de timp.
Un eveniment istoric a avut loc la data de 8 decembrie 1836, ridicând serviciul medical al oraşului Arad care număra 13.000 de locuitori, la nivelul oraşelor europene. Este vorba despre deschiderea oficială a Spitalului Civil al Comitatului Arad, cunoscut şi sub denumirea de Spital Municipal. Acesta a fost construit prin colectă publică, care a durat 55 de ani.
În perioada interbelică ( martie 1919), noua administraţie românească a preluat Spitalul Public al Comitatului Arad şi numeşte la conducerea lui pe dr. Dămian Aurel, care va înfiinţa secţia de boli venerice. Câţiva ani mai târziu, noul director, dr. Moldovan Ioan, va înfiinţa secţiile T.B.C. şi Oftalmologie.
Inaugurat în 1981 în curtea Spitalului de Copii, Spitalul Clinic Judeţean a fost o realizare deosebită, dorinţa de a avea două spitale, unul al oraşului Arad şi încă unul al judeţului Arad, a fost exprimată deja când a fost desfinţat primul spital orăşenesc şi a fost ridicat noul Spital al Comitatului (1836).

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Bing [Bot] și 1 vizitator

cron