Despre localitatea Arad, Moț Alexandru Ovidiu, clasa a IV-a C, Colegiul Național „Vasile Goldiș”, prof. Viorel Dolha

#1
Aradul-orașul meu de suflet
Moț Alexandru Ovidiu
Cls. a IV-a C
Colegiul Național ”Vasile Goldiș ” Arad
Învățător Viorel Dolha Dănuț

Aradul, orașul copilăriei mele, este cel mai important loc pentru mine. Chiar dacă Aradul nu este cel mai mare și mai frumos loc din lume, nu e nici Tokyo sau New York, este orașul pe care îl cunosc cel mai bine și care mă cunoaște de mic. Locuiesc într-o zonă foarte frumoasă, pe malul râului Mureș, un loc plin de parcuri , locuri de joacă și plin de verdeață .
Aleile înfrunzite ale parcului au fost primele mele locuri de joacă. Aproape de locuința mea, chiar pe malul Mureșului, există una din cele mai frumoase și importante clădiri din Arad, Palatul Cultural. Palatul Cultural , ridicat între anii 1911-1913 , după planurile arhitectului arădean Lajos Szantay găzduiește o filarmonică și un muzeu de istorie și de științe naturale. Palatul Cultural prezintă o îmbinare de stiluri: neoclasic (fațada), corintic (coloanele care sprijină frontonul fațadei) și stilul Renașterii italiene (aripile laterale). În interiorul clădirii sunt demne de menționat candelabrele , vitraliile și aplicele.
Îmi amintesc cu plăcere verile pe care le petreceam pe ștrandul Aradului. Mergeam împreună cu părinții și verișoara mea la bazinele de copii , acolo ne distram toată ziua bălăcindu-ne în apă. Ca să ajungi pe ștrand trebuia să trecem un pod de pontoane care nu mai există, locul lui fiind luat de unul nou și modern.
Pot spune că am luat parte la ”istoria” Aradului deoarece acest pod nu mai există decât în amintirile noastre sau în fotografii. La doi pași de Palatul Cultural se află Primăria orașului. Clădirea a fost construită între anii 1872 -1875, stilul ei este asemănător cu cel al primăriei vieneze. Interesant este orologiul adus din Elveția care la ore fixe reda piesa ”Oda Bucuriei ”de Ludwig van Beethoven. Centrul Aradului este plin de clădiri vechi și asemănătoare ca stil cu cele din Viena, deosebirea fiind că cele arădene sunt mai mici. De aceea Aradului i se spunea mica Vienă.
Aradul a fost și este un oraș modern în care trăiesc și se înțeleg mai multe naționalități: români, maghiar, slovaci, germani, ucrainieni și sârbi.
Aradul a avut un rol foarte mare la Marea Unire din anul 1918, 1 Decembrie. Ștefan Cicio Pop și Vasile Goldiș au fost arădeni care au participat la marea unire. Mă bucur că învăț la o școală ce poartă numele celebrului arădean Vasile Goldiș. Biserica Roșie este un alt monument de arhitectură celebră al Aradului. Ea a fost construită în stil neogotic, vitraliile executate de artistul Josef Polka din Budapesta și pictura a fost realizată de J. Umlauf.
Îmi amintesc de spectacolele de lumină și sunet de pe lacul de la Pădurice , un punct de atracție, de veselie și bun gust din centrul Aradului . De ziua Porților deschise organizată de batalionul militar Arad, am avut ocazia să vizitez o parte din cetatea Aradului sub formă de stea cu șase colțuri. Cetatea a fost construită pe vremea împărătesei Maria Tereza.Cetatea a fost construită după planurile generalului Ferdinand Philipp Harsch, în stil Vauban-Tenaille. În cazematele cetății folosite drept închisori au fost închiși Horea , Cloșca și Crișan între anii 1790-1815.
Un verișor de-al meu m-a întrebat ce îmi place la orașul meu natal. M-am gândit bine și i-am răspuns că îmi place îmbinarea între vechi și nou. Aradul are clădiri vechi și noi și multe posibilități de a-ți petrece frumos timpul, o catedrală veche și una nouă construită in centrul frumosului oraș Arad .
Poate când voi fi mare voi locui în alt oraș. Indiferent unde voi fi Aradul va rămâne în sufletul meu așa cum rămân și toate întâmplările frumoase, școala mea, învățătorul și colegii mei, părinții și familia mea.
Te iubesc, Arad!

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator

cron